Ieri, la ora de chimie,
Doamnă, supărată rău
Mi-a zis cu răstită vorbă:
” va fi vai de capul tău
De nu bagi la tărtăcuță!
Parcă nu mai are rost
Viaţa ta de-acu-nainte,
În hăinuțele de prost!”
Sfatul dânsei, n-am ce zice,
Cred că mi-e binevenit
Am plecat prin curtea mare
Să găsesc fructul dorit,
Şi cum nu ştiam prea multe,
E mai bine când nu știi
Să-ntrebi omul mai în vârstă,
Nu cumva să faci prostii.
Am găsit la via coaptă,
Când cocorii plâng în zbor,
Chiar pe unchiul meu Costică,
Sta cu barda la picior,
Îl întreb cu vorba dulce,
Cum m-au învățat ai mei:
Spune-mi, unchiule, îndată
Tărtăcuța noastră ce-i?
S-a uitat mirat la mine,
El, cu părul de zăpadă
Parcă vorba mea scăpată
Era pasăre năroadă,
A dus barda într-o parte
Spre grădina lui, în fund,
Și-a ochit o pară coaptă
Ce dormea pe vrejul ud.
Băi nepoate, zise unchiul,
Tărtăcuța-i pară coaptă,
Să iei sama altă dată
Cum e vorba înțeleaptă,
Ascultă ce Doamna-ți zice,
La școală când te duci
Nu mai sta cum șade ploaia
Peste penele de curci!
Am gândit eu pe-ndelete,
Profa de chimie a spus:
Bagă tu la tărtăcuță,
Așa cum am scris mai sus,
Şi-am luat cartea de chimie,
Am făcut-o bucățele
Ca să bag în tărtăcuță
Formule și paginile grele.
Am făcut în ea gropițe
Chiar cu fusul mamei mele
Şi-am înfipt în ea chimia
Prin bucăți și bucățele,
Mâine când mă duc la școală
Am să fiu băiat fudul
C-am băgat în tărtăcuță
File-ntregi făcute sul.
Și bucăți, și bucățele,
Și cu drag acum aștept
Să ne zică Doamna, mândră:
Doamne ce băiat deștept!
Are-n tărtăcuța-i mică,
Scoasă galbenă din vie,
Tot ce ține de formule,
Tot ce ține de chimie!
Doamnă, supărată rău
Mi-a zis cu răstită vorbă:
” va fi vai de capul tău
De nu bagi la tărtăcuță!
Parcă nu mai are rost
Viaţa ta de-acu-nainte,
În hăinuțele de prost!”
Sfatul dânsei, n-am ce zice,
Cred că mi-e binevenit
Am plecat prin curtea mare
Să găsesc fructul dorit,
Şi cum nu ştiam prea multe,
E mai bine când nu știi
Să-ntrebi omul mai în vârstă,
Nu cumva să faci prostii.
Am găsit la via coaptă,
Când cocorii plâng în zbor,
Chiar pe unchiul meu Costică,
Sta cu barda la picior,
Îl întreb cu vorba dulce,
Cum m-au învățat ai mei:
Spune-mi, unchiule, îndată
Tărtăcuța noastră ce-i?
S-a uitat mirat la mine,
El, cu părul de zăpadă
Parcă vorba mea scăpată
Era pasăre năroadă,
A dus barda într-o parte
Spre grădina lui, în fund,
Și-a ochit o pară coaptă
Ce dormea pe vrejul ud.
Băi nepoate, zise unchiul,
Tărtăcuța-i pară coaptă,
Să iei sama altă dată
Cum e vorba înțeleaptă,
Ascultă ce Doamna-ți zice,
La școală când te duci
Nu mai sta cum șade ploaia
Peste penele de curci!
Am gândit eu pe-ndelete,
Profa de chimie a spus:
Bagă tu la tărtăcuță,
Așa cum am scris mai sus,
Şi-am luat cartea de chimie,
Am făcut-o bucățele
Ca să bag în tărtăcuță
Formule și paginile grele.
Am făcut în ea gropițe
Chiar cu fusul mamei mele
Şi-am înfipt în ea chimia
Prin bucăți și bucățele,
Mâine când mă duc la școală
Am să fiu băiat fudul
C-am băgat în tărtăcuță
File-ntregi făcute sul.
Și bucăți, și bucățele,
Și cu drag acum aștept
Să ne zică Doamna, mândră:
Doamne ce băiat deștept!
Are-n tărtăcuța-i mică,
Scoasă galbenă din vie,
Tot ce ține de formule,
Tot ce ține de chimie!
11.10.2018

...of, ca să-ți treacă supărarea
RăspundețiȘtergeremult mai simplu să îți fie,
recunosc, băiete dragă,
mi s-a întâmplat și mie:
nu demult, făloasă tare,
și pe deget cu-n inel
alergai la tanti Lina
să mă laud puțintel...
" n-ai nimic în tărtăcuță",
spuse mestecând în tuci
cu așa grăbită grabă :))
nu știu ce cărări apuci...
"N-ai nimic în tărtăcuță"
îmi repetă! eu, las buză,
lăcrimând am o fățucă,
și speriată și mofluză :))
...nu-nțeleg, dar îmi explică
că ar trebui să-aștept
făt-frumos să îmi ofere
(lângă inima din piept )
și-un inel, când știe Domnul
că e clipa cea aleasă
nu să-mi cumpăr singurică
și să mă tot dau făloasă!
Zice bine tanti Lina
'nu da bice la căruță" ???
tot n-am înțeles eu, biata...
vorba către tărtăcuță! :))
Daca ești așa dibaci
RăspundețiȘtergereȘi destepd, cum spune profa
Poți oleacă să mă-mpaci?
Să-mi arati cum vine ...vorba
Tărtăcuță, cred, e diminutiv
De la dulce TARTĂ, cred, intuitiv 😁
" Nu mai sta cum șade ploaia
RăspundețiȘtergerePeste penele de curci!"
Dă-mi răspuns, dar azi, poete
Mâine de-altceva te-apuci 😂
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru comentariile tale extrem de frumoase, Ada.
RăspundețiȘtergereCe-aș mai da răspunsul, iute,
Știi că-mi este la-ndemâna,
Dar mă duc la mama sfântă,
La sfârșit de săptămână.
M-așteaptă să vin acasă,
Să mă strângă iar la piept,
Că-și adoră mult feciorul
C-a rămas în lume drept,
Nu l-au sfârtecat rechinii,
Vulpile nu l-au mâncat,
Și-a rămas la fel de verde
Cum e bradul ei din sat.
Așa că...voi ține seama
Dar acum mi-e dor de mama!
Dar nu uit, așa mi-e felul,
Și-n florește suflețelul
Când merg vesel, după plac
Între flori de liliac.
PS. Liliacul înflorește de fiecare data când mă duc la mama mea!
Considerație.
Agreabil si adorabil razboi al "tartacutelor"! FalNICUle liliac, te-ai ascuns. de asta data, dupa fusta mamei (satut mana ei) dar mingea este in terenul tau!
RăspundețiȘtergere