Bagă, bă, la tărtăcuță

Ieri, la ora de chimie,
Doamnă, supărată rău
Mi-a zis cu răstită vorbă:
” va fi vai de capul tău
De nu bagi la tărtăcuță!
Parcă nu mai are rost
Viaţa ta de-acu-nainte,
În hăinuțele de prost!”

Sfatul dânsei, n-am ce zice,
Cred că mi-e binevenit
Am plecat prin curtea mare
Să găsesc fructul dorit,
Şi cum nu ştiam prea multe,
E mai bine când nu știi
Să-ntrebi omul mai în vârstă,
Nu cumva să faci prostii.

Am găsit la via coaptă,
Când cocorii plâng în zbor,
Chiar pe unchiul meu Costică,
Sta cu barda la picior,
Îl întreb cu vorba dulce,
Cum m-au învățat ai mei:
Spune-mi, unchiule, îndată
Tărtăcuța noastră ce-i?

S-a uitat mirat la mine,
El, cu părul de zăpadă
Parcă vorba mea scăpată
Era pasăre năroadă,
A dus barda într-o parte
Spre grădina lui, în fund,
Și-a ochit o pară coaptă
Ce dormea pe vrejul ud.

Băi nepoate, zise unchiul,
Tărtăcuța-i pară coaptă,
Să iei sama altă dată
Cum e vorba înțeleaptă,
Ascultă ce Doamna-ți zice,
La școală când te duci
Nu mai sta cum șade ploaia
Peste penele de curci!

Am gândit eu pe-ndelete,
Profa de chimie a spus:
Bagă tu la tărtăcuță,
Așa cum am scris mai sus,
Şi-am luat cartea de chimie,
Am făcut-o bucățele
Ca să bag în tărtăcuță
Formule și paginile grele.

Am făcut în ea gropițe
Chiar cu fusul mamei mele
Şi-am înfipt în ea chimia
Prin bucăți și bucățele,
Mâine când mă duc la școală
Am să fiu băiat fudul
C-am băgat în tărtăcuță
File-ntregi făcute sul.

Și bucăți, și bucățele,
Și cu drag acum aștept
Să ne zică Doamna, mândră:
Doamne ce băiat deștept!
Are-n tărtăcuța-i mică,
Scoasă galbenă din vie,
Tot ce ține de formule,
Tot ce ține de chimie!

11.10.2018