miercuri, 27 februarie 2019

Mierea răstignită




Mierea cât ar fi de rea
Tot are dulceață-n ea,
Răstignitul, sus, pe cruce,
N-are vină, dar se duce!
Apoi eu, copilul Lui,
Simt în preajma Paştelui
În a vremii înflorire
Simt a mierii răstignire,
Iar când mugurii plesnesc
Prin copac mă regăsesc
Și văd frunza verde, grea,
Bate cuie-n palma mea,
Și când seara e-n urcare
Îmi iau iarna la spinare
Ca pe crucea unui chin
Să o duc în iaz senin,
Dar în zori am să revin
Tot aici, să mă frământ,
Cu piciorul în pământ
Și cu brațele spre soare
Liliac scăldat de floare
Dar, te rog, ia seama bine
Florile ce stau pe mine
Sunt dureri cu fruntea sus:
Răni din trupul lui Iisus!

27.02.2019



Un comentariu:

  1. ... nu e loc pentru amar
    când primesc doar dulce-n dar
    ce răni albe mi-ai adus
    liliac cu fruntea sus!
    pân' la coasta lui Iisus
    zorii gaj lumina au pus,
    că vei risipi parfum
    bun de luat hrană la drum
    drumul * mierii răstignite-n poartă *
    Învierii, Înviată!

    poetul inimii mele, azi ţi-au înflorit cuvintele!
    aDa





    RăspundețiȘtergere

Vâ mulțumesc ....