Dorm volumele pe rafturi
Becul sângeră lumină
Aruncând eşarfe întinse
Peste albele hârtii,
Doar o molie mai toarce
Încercând duios să vină
Să-mi şoptească prin antene
Că sunt orele târzii.
Undeva, o Doamnă plânge
Amărâtă, gânditoare,
Iar palatu-n care şade,
Deşi pare luminos
E tăcut peste măsură,
Ca un fel de închisoare
Ce în laţul căsniciei
Ţine sufletul duios.
Nu mai vrea averi faimoase
Puse-n aur, pe tăviţă,
Nu-i mai pasă de parfumuri,
Alte doruri azi erup.
Inima de porumbiţă,
Chiar şi pentru o guriţă,
Ar fi-n stare să suporte
Inchiziţii pentru trup.
Şi de atâta dor tresare,
Ca o floare ce suspină,
Şi dorinţa-i vine-n suflet
Ca o ceaţă peste sat,
Un alt dor la pândă şade
Şi degrabă o să vină
Cum la oaie vine mielul
Când e mic şi neînţărcat.
Braţele-şi întinde albe,
Parcă ar vrea să se ridice
Ca o pasăre măiastră
Cu ochii vii şi plini de dor,
Să plutească peste vise
Cum în vară peste spice
Ager se roteşte-n spaţiu
Şoimul vânăt, răpitor.
Ce ţi-e cu iubirea asta,
În imperiul fără maluri
Inima-n oftat sălbatec
Înverzeşte în dor greu,
Nu ţii cont de căsnicie
Nici măcar de idealuri
Când te biciuie dorinţa
Ca să fii cu dragul tău.
Şi cum şade Doamna-n casă,
Solitară-n toate cele,
Ca o lebădă duioasă
Peste apele din lunci
Eu o chem cu glas de stele
Punând dorurile mele
Să-i şopteasca la ureche:
Vin’ la mine să te culci !
04.01.2016
Becul sângeră lumină
Aruncând eşarfe întinse
Peste albele hârtii,
Doar o molie mai toarce
Încercând duios să vină
Să-mi şoptească prin antene
Că sunt orele târzii.
Undeva, o Doamnă plânge
Amărâtă, gânditoare,
Iar palatu-n care şade,
Deşi pare luminos
E tăcut peste măsură,
Ca un fel de închisoare
Ce în laţul căsniciei
Ţine sufletul duios.
Nu mai vrea averi faimoase
Puse-n aur, pe tăviţă,
Nu-i mai pasă de parfumuri,
Alte doruri azi erup.
Inima de porumbiţă,
Chiar şi pentru o guriţă,
Ar fi-n stare să suporte
Inchiziţii pentru trup.
Şi de atâta dor tresare,
Ca o floare ce suspină,
Şi dorinţa-i vine-n suflet
Ca o ceaţă peste sat,
Un alt dor la pândă şade
Şi degrabă o să vină
Cum la oaie vine mielul
Când e mic şi neînţărcat.
Braţele-şi întinde albe,
Parcă ar vrea să se ridice
Ca o pasăre măiastră
Cu ochii vii şi plini de dor,
Să plutească peste vise
Cum în vară peste spice
Ager se roteşte-n spaţiu
Şoimul vânăt, răpitor.
Ce ţi-e cu iubirea asta,
În imperiul fără maluri
Inima-n oftat sălbatec
Înverzeşte în dor greu,
Nu ţii cont de căsnicie
Nici măcar de idealuri
Când te biciuie dorinţa
Ca să fii cu dragul tău.
Şi cum şade Doamna-n casă,
Solitară-n toate cele,
Ca o lebădă duioasă
Peste apele din lunci
Eu o chem cu glas de stele
Punând dorurile mele
Să-i şopteasca la ureche:
Vin’ la mine să te culci !
04.01.2016
...eu aș mai completa la citatul pozei că ea continuă să fie un înger și dacă bărbatul se manifestă ca un Dumnezeu față de ea; altfel, doar puterea ei transfiguratoare - nu face față dacă el se manifestă ca o primată!:))))
RăspundețiȘtergere