luni, 25 decembrie 2017

Am uitat să evadez


Ţi-am adunat în palme cerul scurs de sub gene.

Macii visători din lanul obrajilor,
adormiţi la umbra răcoroasă a zâmbetului tău, i-am adunat.

Am cules fraga zâmbetului tău în coș de buze.

Cu secera iubirii am tăiat otava caldă şi foşnitoare a minunaților tăi ochi, să-mi acopăr destinul cu farmecul ei crud.

Mistuitoarea pădure a părului tău a tatuat orologiul simțirii mele prin suave și repetabile atingeri.

Linia vieții am transferat-o din palma ta peste luminoasa nemărginire a sufletului meu.

Şi câte şi câte nu am de adunat de la tine, până când, îmbătat de farmec,
m-am trezit prizonier.

Și-am uitat să evadez din tine, nemărgini floare de iubire!

24.12.2017



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vâ mulțumesc ....