marți, 5 decembrie 2017

Nisipul tăcerii


Am ajuns la plus Infinit
Și tăcerea mi-a zis:
Nu aici trebuie să cauți
Soarele ascuns în scorbura norilor
Ca șarpele-n caria unui trunchi!

Am plecat spre minus Infinit
Cu sacul îndoielii plin de-o lumină lichidă,
Dar clepsidra existenţei s-a spart pe drum
Şi nisipul tăcerii a început să curgă în sus.

Sau poate era sufletul...
20.08.2017




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vâ mulțumesc ....