Valea râvnită

Înnoptează în valea sânilor mei,

Așază-ți capul pe murmurul cerului din ei.

Soarbe mireasma trandafirilor din valea regilor,

Culcă-ţi gândurile pline de culoare,

La umbra lor.

Palmele gingașe, nerăbdătoare şi însetate,

Lasă-le în zborul lor, suav, să mă alinte.

Odihnește-ți timpul flămând de iubire

Între cele două cupe obraznice de cer întors

Vegheate de nurii nărăvași ai dorinţelor.

Seara, poartă-ţi paşii gândului pe fiecare cupă,

Pe fiecare potecă arzătoare şi plină cu sânge fierbinte ce brăzdează aceste cupe.

Urcă-te pe vârfurile irezistibile străjuite de cercuri arămii

Și priveşte soarele iubirii.

Primele clipe ale veşniciei dorm sub nurii vulcanici.

Ce fierbinte este așteptarea atingerii lor!

Țipă chemarea în ei, prin bluziţa goliciunii fireşti.

Este primăvara dorințelor și poarta de la intrare este închisă pe dinăuntru.

Nu-i nimeni acasă.

24.12.2017