sâmbătă, 30 decembrie 2017

E primăvara



Atinge-mi sufletul cu floarea zâmbetului tău,
Atinge-mi visul cu zborul florilor tale,
Umple-mi văzduhul inimii cu aripile tale deschise.
Înflorește pe câmpia sufletul meu,
Trezește-ți simțurile, descătuşează-ţi izvoarele trăirii!
Focul dragostei aprinde-l în palma mea deschisă,
Inundă-mă cu tine până la hotarul întrebării:
Eu cine-ţi sunt?
Ocupă-mă cu tine, ia forma liliacului din mine, deschide-ți ramurile pe trupul, pe ființa, pe destinul, pe Universul din Noi!
Totu-i numai farmec, totu-i numai vrajă, 
năvălesc pe ramuri flori de liliac. 
Izvorul Iubirii visează în palmele tale de foc.
Tu cine-mi eşti?
Ah, trebuia Soarele Iubirii să-mi șoptească: 
e primăvara, numai primăvara.

Ard făclii de vrajă în candela trupului meu!

Focul din mine ești tu!
Da, e primăvara cu clinchet de verighete.
Pe frontispiciul Iubirii scrie:
Provoacă-mă-n frumos și-ți ofer Veșnicia.

LA MULȚI ANI!
30.12.2017

2 comentarii:

  1. ...amestec de dorință, mărturisire, jelanie, promisiune,
    o nestare atât de minunat confortabilă, un poem idealist,
    o spovedanie intimă, atât de intimă încât surprinde...like

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc. Iubirea trebuie să surprindă. Aici ai dreptate. Considerație.

    RăspundețiȘtergere

Vâ mulțumesc ....