Nevoia de Făt Frumos

( dedicație pentru scumpii cititori ai mei)  

Cine a pus tâlharii-n versuri, cine i-a născut pe hoţi?
Unde-i marea libertate ce se-mparte pentru toţi?
Nu mai cred în prinţi şi zâne, nici în epopeea mea,
Unde Făt Frumos, c-un paloş, pân' la urmă ne salva.

Nu mai cred în Cosânzeana, nici de omul Spân nu zic
Toate sunt pentru poveste, pentru viaţă sunt nimic.
Timpul curse-n râuri calde cât am fost copil curat
Şi se duse-n peşteri oarbe când fu ziua de plecat.

Văd oglinzile prin suflet cum argintul şi-l asumă,
Oastea ridurilor negre pe obrajii reci se-adună,
Mâna-mi tremură cu jale şi prin zbateri cu temei
Vrea să prindă cu putere trupul noului condei.

Sus, la grindă, lampa plânge şi pe coș varsă năduf,
Laviţa se crede-n visu-i că e plapumă cu puf,
Dar o molie beteagă a pătruns printre volume
Să-nţeleagă din hrisoave existenţa ei prin lume.

Şi-a întors spre mine colţii haita noilor secunde
Pe la colţurile gurii zâmbet rece se ascunde,
Trupul se retrage-n mine şi pe visul meu beteag
Flutură, a neputinţă, chiar al existenţei steag.

Te-ai predat aşa devreme, au nu cauţi iar lumină,
Tinerețe trecătoare prin a timpului gradină?
Eu simt sufletul romantic cum se tânguie stingher
Urcând scara fără capăt ce se duce către cer.

Dar nu-i vremea văicărelii şi nu vreau a vă lăsa,
Dacă Făt Frumos nu este, eu încerc a-l învia,
Cititorul meu va plânge dacă basmul nu mai este
Cum şi eu cu teamă sufăr dacă plecă din poveste.

Oameni dragi, plini de lumină, scumpi cititori ai mei,
Nu permit ninsori să cadă peste fragedu-mi condei,
Culeg stele din volume și le parfumez cu țel
Să le-aduc în zorii fragezi pentru-al vostru suflețel.

Făt Frumos este statornic, cu taxiul, zău, nu vine,
Basmul n-ar mai fi credibil şi-apoi cine ştie, cine
Dacă s-ar schimba povestea, calul ce ni-l aducea 
Ar avea potcoave rupte, chiar prin existenţa mea.

Eu, acuma, nu sunt singur, dar mi-e visul ca zăpada,
În o mie nopți și una am dat de Şeherezada,
Dar pe Cosânzeana noastră, pe sub nucul viguros,
O rugam să nu stea tristă, că se-ntoarce Făt Frumos.

Însă nimeni nu-l întreabă dacă setea grea îl bate,
Dacă râde sau de plânge pe la porțile înalte,
Sunt convins că venind sigur pe la geam, ostentativ,
Puneți câinele să-l latre ca pe ultimul bețiv.

Făt Frumos, îndată vino, te coboară din volume!
Pune-ți hainele de aur, paloș pune-ți pentru lume,
Și din ieslea mea trupească, ia-ți calul cu șaua grea
Că mi l-ai lăsat în grijă din copilăria mea.

22.04.2018

Urmează:

Învierea și venirea lui Făt Frumos;

Pregătirea pentru răpirea Cosânzenei,

Răpirea Cosânzenei,

Lupta cu zmeul,

Rănirea lui Făt Frumos,

Nunta lui Făt Frumos,

Fericirea lui Făt Frumos,

Îmbătrânirea lui Făt Frumos,

Sfaturile de sfârșit ale lui Făt Frumos,

Moartea lui Făt Frumos,