Revenirea lui Făt Frumos

S-au pus norii sus pe ceartă pregătind, fără ostoi,*
Luminoase panglici albe să le-azvârle peste ploi.
Vântul suflă-n lira orei şi prin fumul galben, gros,
Se coboară din volume aşteptatul Făt Frumos.

Două vârfuri luna-și pune şi prin lan de raze reci
Se strecoară-n dulci miresme pe tomnatice poteci.
Înima-și deschide poarta și prin venele din mine
Curge sângele albastru din poveștile cu zâne.

Mugurii de brazi, alene, privesc stâncile semețe
Și pe câmpul plin de patimi se iviră izme creţe,
Paparuda bucuriei drum își face-n vârf de gând
Îndoind lumina blândă de pe trupul de cuvânt.

Proaspăt se vrea Universul în ajun de primăvară,
Pântec de lumină nouă la soroc a prins să doară.
Lacrimi varsă cerul molcom peste-un pui de liliac
Cernând dorul de balade peste sufletu-mi posac.

Zorii au pătruns prin mine într-o răzvrătire nouă
Și-n petalele de gânduri sosesc boabele de rouă,
Plânge slova nenăscută și-n prundiș de amintiri
Găsesc fagurii iubirii, prins-au  drag de reveniri.

Doarme zâmbetul romantic pe obrajii lui de mac
Și se-nveselea  pădurea, dar şi paltinul buimac,
Îmbătat de dor și farmec simte sufletu-mi pribeag
Cum din groasele volume, Făt Frumos apare-n prag.

Tânăr, zvelt, cu păr de aur și cu paloșul de-argint
Ca un brad cu fața-n soare sub al timpului alint,
Cerul cuibul și-l făcuse, oare ce-ar mai fi de spus
Când tot crudul fericirii în privirea lui și-a pus?

Arcuitele-i sprâncene stau de strajă pe dorinți,
Prințul are vara-n suflet și ochi tandri şi cuminți,
La vederea lui senină, în oftat pufos de nori,
Mugurii agață-n ramuri lămpi aprinse de ninsori.

Bună dimineața, prințe, ce mai faci tu? Ce mai zici?
Prin venirea-ți așteptată  prins-ai iar să mă furnici,
Pe câmpia amintirii, pășești blând cu lin răsuflet
Și trezești în mine mituri care mi-au intrat în suflet.

Paște murgul tău sălbatec firea-mi plină de verdeață,
Coama lui e noapte vie, noapte ageră, semeață.
Făt Frumos, cu păr de soare și cu dorul reînnoit,
Șaua-ți plânge sub steluțe bucuroasă c-ai sosit.

S-au pus norii sus la masă, pregătind fără ostoi,
Luminosul brâu de doruri să-l coboare după  ploi,
Vântul cântă-n lira orei și-ai prins iarăși să te naști,
Făt Frumos cu chip de înger, în Duminica de Paști.

30.04.2018

*  ostoi = A se potoli, a se odihni, a se alina, a se liniști, a se calma.



S-au postat:

1) Nevoia de Făt Frumos;
2) Revenirea lui Făt Frumos;

Urmează:

3) Pregătirea pentru răpirea Cosânzenei;

4) Răpirea Cosânzenei;

5) Lupta cu Zmeul;

6 ) Rănirea lui Făt Frumos;

7) Nunta lui Făt Frumos;

8) Fericirea lui Făt Frumos;

9) Îmbătrânirea lui Făt Frumos;

10) Sfaturile de sfârșit ale lui Făt Frumos;

10+1) Moartea lui Făt Frumos.