Rânduiește câmpul ce renaște

Pune, mamă, astăzi
Ouăle pe masă
Şi aprinde lampa,
Lampa ta din cui,
Că se-arată ceața
Vânătă și deasă
Și mă simt tomnatic,
Mielul nimănui.

Adă cozonacul,
Prescurea şi vinul,
Lumânări aprinde
Pe colacii mici,
Hai, tămâie masa,
Plânsul și suspinul,
Ca să prind alintul
Vorbelor ce-mi zici.

Au ieşit la poartă
Merii plini de floare
Cum ieşeau alt’dată
În ziua de Paşti?
Nu mi-ai spus, măicuţă,
Ce-ai dori tu, oare
Să mă faci pe mine,
Dacă mă renaști?

Surâzând, pe oale,
Luna iar se-aşează
Peste lutul reavăn
Modelat greoi,
Şi cocoşii ageri,
Pintenați veghează,
Soarele ce cântă
Pe ulcioare noi.

Tot la fel, măicuţă,
Mi-a cuprins fiorul
Oarba răzvrătire
Plină de mister,
Dar nu pot pricepe,
Cum de stă izvorul
Florilor din ramuri
Chiar la tine-n păr?

Cineva prin neguri,
Din fântâna vieţii,
A-nceput să scoată
Ciuturi de nămol,
Am întors privirea-n
Pragul dimineţii:
Mi-am zărit destinul
Prăbușit în gol.

Dar să ştii, măicuţă,
Că prin vremea vană
Numai noi cunoaștem
Taină de smarald:
Ouăle ce-s date
Mie, de pomană,
Le-a roșit, romantic,
Sângele meu cald.

Apoi rânduieşte
Câmpul ce renaşte
Şi din cer culege
Stele de-mpărțit,
Că eu sunt mieluțul,
Ce-n oricare Paşte,
Voi simți candoarea
Lamei de cuţit.

4.04

12.04.2018