Prin voi zorii mă-născură

Nu sunt bun eu de războaie,
De scandaluri şi de ură,
Dar în mine “în chip poetic
Odihnesc oamenii toţi”
Când  mă judeci cu măsură,
Fără dram de-nțepătură,
Mi-ascund visul pe corăbii
Cu poeme mateloţi!

Eu n-am arme de elită,
Nu scot săbii din albume,
Doar cuvintele separă
Oamenii pe acest pământ,
Dar mai torn pelin în glume
Că eu simt: din astă lume
Toate trec, şi flori, şi pietre,
Numai cerul este sfânt.

Inima-mi scăldată-n doruri,
Prin vitralii de lumină,
Vede cum din uger ploaia
Dă lapte la curcubeu
Şi când arcu-i, fără vină,
Moare-n balta din grădină
Frunza, care-l primeneşte,
Sânge bea din trupul meu.

Seara-şi lasă-ngândurată
Geana stinsă peste zare,
Corbii nopţii beau luminii
Sângele de voievod,
Iar când stau în delăsare
Versul meu se zbate tare
Cum se zabate știuca vie
Prinsă-n trainicul năvod.

Uite aşa purtat mi-e gândul
De caleașca-nțelepciunii
Ce colindă prin volume
Pe romantice poteci,
Din altarul rugăciunii
Ochii-mi las în voia lunii
Cum îşi lasă vântul palma
Peste orga toamnei reci.

Nu sunt bun eu de războaie,
Nu mi-s criticat din ură
Și prin mine “în chip poetic
Odihnesc suflete  noi ”,
Și de nu-mi puneți măsură,
Dar nici dram de-nțepătură,
Eu, din liliacu-n floare,  
Culeg versuri pentru voi.

03.04.2018