Chiar la Draga-n ochişori

Fă-mă, Doamne, groapă-adâncă
Sub picioarele de stâncă,
Să mor trist sub piatra grea
De nu sunt cu Draga mea.

Iar de nu mă vrei sihastru
Pune-mă în cer albastru,
Când coboară roua-n flori,
Chiar la Draga-n ochişori.

Şi cum dorul nu se pierde
Pune-mă ca frunză verde
Trezită după ninsori
Chiar la Draga-n ochişori.

Fost-am prinţul nimănui,
Dar tu culcă-mă căprui,
Prin romantice  viori
Chiar la Draga-n ochişori.

Nu mai vreau să fiu sihastru
De mă laşi să stau albastru,
Sau ca frunză crudă, verde
În iubirea ce nu pierde
Niciun strop de soare pur
Din căpruiul de azur
Care doarme prin culori
Chiar la Draga-n ochişori.

Însă, Doamne, de nu vrei
Să mă-așezi în ochii ei
În paleta de culori
Şi-n cânt de privighetori
Îți mai cer cu glasul stins
Să-mi faci un mormânt închis
În ninsoarea de culori
Chiar la Draga-n ochişori.

De vreodată,-n mod ciudat,
Tu vei fi iar renegat
Să-mi vii fără de păcat,
La mormântul meu să stai
Cu cerescul tău alai,
Pe mormântul plin de flori
Chiar la Draga-n ochișori.

23.09.2018