luni, 18 februarie 2019

Iubirea născută pe lac




Mult mai ascuțit îmi pare decât pușca și hangerul
Creionul cu șira neagră când mi-e  gata de scandal,
El din hățul răzbunării grabnic își aruncă fierul,
Cum un bici de fulger galben se coboară triumfal.

Dar eu sunt poet romantic și las cugetul din mine
Să vină prin flori de nufăr ca un fulg cu buze moi,
Dorul scaldă vraja-n leagăn cu izvoarele senine
Și, pe-un curcubeu călare, vin în goană după ploi.

Inima prinde să-mi cânte, vântul leagănă portița,
Doamne ce iubire albastră s-a născut acum pe lac
Unde trestia duioasă și-a deschis la sâni rochița
Țanțos, când o luase-n brațe, un ștrengar de pitpalac

18.02.2019

3 comentarii:

  1. Ar zâmbi şi primăvara, cu dinţi ca mărgăritare
    scuturând din plete muguri, de pe poale iarbă crudă!
    Te admiră plin de suliţi, preamăritul nostru soare
    prin zăvoaie zboară vorba, stau ciulite să te-audă

    cum ne cânţi despre iubiri, petrecute şi albastre
    semănând (poet romantic) la trăiri, cu ale noastre...

    cu admiraţie, poet drag,
    aDa

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc, Ada. Maximă apreciere și-ți mulțumesc că zilnic iei loc la masa sufletului meu. CONSIDERAȚIE.

    RăspundețiȘtergere

Vâ mulțumesc ....