Mult mai ascuțit îmi pare decât pușca și hangerul
Creionul cu șira neagră când mi-e gata de scandal,
El din hățul răzbunării grabnic își aruncă fierul,
Cum un bici de fulger galben se coboară triumfal.
Dar eu sunt poet romantic și las cugetul din mine
Să vină prin flori de nufăr ca un fulg cu buze moi,
Dorul scaldă vraja-n leagăn cu izvoarele senine
Și, pe-un curcubeu călare, vin în goană după ploi.
Inima prinde să-mi cânte, vântul leagănă portița,
Doamne ce iubire albastră s-a născut acum pe lac
Unde trestia duioasă și-a deschis la sâni rochița
Țanțos, când o luase-n brațe, un ștrengar de pitpalac
18.02.2019
Ar zâmbi şi primăvara, cu dinţi ca mărgăritare
RăspundețiȘtergerescuturând din plete muguri, de pe poale iarbă crudă!
Te admiră plin de suliţi, preamăritul nostru soare
prin zăvoaie zboară vorba, stau ciulite să te-audă
cum ne cânţi despre iubiri, petrecute şi albastre
semănând (poet romantic) la trăiri, cu ale noastre...
cu admiraţie, poet drag,
aDa
Mulțumesc, Ada. Maximă apreciere și-ți mulțumesc că zilnic iei loc la masa sufletului meu. CONSIDERAȚIE.
RăspundețiȘtergereFrumos...
RăspundețiȘtergere