Azi, fatidic, ziua mea e însângerată
Şi cât de veselă şi caldă este ziua ta!
Veneai mai ieri mlădie, parfumată,
La pieptul meu doreai să stai… aşa...
Şi cât de neagră-i ziua mea în colivie
Şi cum lucește-n farmec ziua ta...
Veneai, cândva, ca boarea aurie
Şi fâlfâia secara-n părul tău de stea.
Nepământească, diafană, curată,
Graţioasă, ca lebăda pe ape veneai
Cu virgine parfumuri, cu vise de fată
Şi vrajă, şi farmec, şi câte şi câte n-aveai...
Întinsă stăteai pe mâna mea-ndoită,
Cu ochii aprindeam stele-n apus,
Pe versuri ne legăna melodia vrăjită
Şi câte şi câte nu ne-aveam de spus!
Azi, nu ştiu unde-ţi zboară inima duioasă,
Iar pentru-a mea tristeţe nu e vina ta;
Şi cât de liberă şi cât eşti de voioasă
Şi cât de neagră este soarta mea !
Eu voi pleca sub lespezi de rugină
Într-un mormânt închis, devorator.
Cu altul, cât de dulce este traiul tău, regină,
Şi cât de trist... sunt nevoit să mor...!
21.02.2015.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....