Pe
facebook e o fată aşa de frumoasă,
Gingaşă
ca orzul visător prin spic,
Eu
îi scriu într-una, tot ce-mi zice Luna,
Şi
ea cu tandreţe… nu-mi scrie nimic!
Eu
cred că mă place şi cu înverşunare
Mă
fierbe la jarul focului cel mic,
I-am
adus şi stele, în strofele mele,
Şi
ea cu tandreţe... nu-mi scrie nimic!
Ba
mai mult, odată, brusc am abordat-o
Am
cerut, din faşă, să mă asculte un pic
A
citit cu ardoare, inima-mi de floare,
Apoi
cu tandreţe, nu mi-a scris nimic!
Acum,
sunt sigur şi stăpân pe mine
Ca
Soarele roşu mergând pe colnic,
Vrea, Luna ei în mine, veşnic să suspine,
Şi
ea cu tandreţe nu-mi va scrii nimic!
Si de ce sa-mi scrie, ma întreb în
toamnă
Cînd se-mbata frunza zilnic de
cafea?
Pot sa-i dau o floare, pot si
Caru Mare,
Că ea
tot
nu crede... c-a fost Luna mea!
pfffffffffffffffffff...........
RăspundețiȘtergereio