Pe iarba uitării

În faguri nescrise durerea se adună

Şi luna-şi aruncă eşarfa-n noroi,

Ce bine era când eram împreună

Ce trist fu când plecarăm din noi!

Şi parcă e o joacă ciudată de vară

Şi cerul îşi lasă apusul mai greu

Şi tot mai trist din zori până-n seară

Mereu pe tine te caut prin Eu.

Privirea se duce spre zarea cuminte

Şi cârduri de păsări se duc către ieri

Şi frunzele-şi mână culoarea fierbinte

În portul speranţei la ruta: plecări.

Un tic tac se aude din umbre jilave

Apoi se aşază şi zgomotul mut

Şi ceasul extrage secunde bolnave

Din mina săpată-n timpul trecut.

Pe iarba uitării vin urme de lună

Lucind melanconic în cioburi de Doi

Ce bine era când eram împreună

Ce trist fu când plecarăm din noi.

24.02.2014

.