Mama-i obosită, caierul din furcă
S-a dus să se culce printr-un fir în fus,
Pâlpâind firavă, lampa din perete,
Făcându-mi cu ochiul, noapte bună a spus!
Stăteam ca pe ace. Cu aşa sfială
Mă simţeam ca ţâncul ce căpşuni fura.
Când, în treacăt, mama a suflat în lampă
Făcând semnul crucii, s-a culcat şi ea.
Am ieşit în tindă. Noaptea-şi pune şalul
De răcoare blândă peste mine încet.
Chiar în faţa casei, bătând din copită,
Nechezând, mă-aşteaptă norul violet!
Eu în şaua albă am sărit îndată
Şi-am pornit cu murgul într-un loc ştiut.
M-aştepta-n candoare luna îmbujorată
Şi-avea la bluziţă şnurul desfăcut.
Beat de atâta farmec, capu-n vâlvătaie
Îmi juca în flăcări, m-am aprins de tot,
Ca vioara-n cântec, plină de romantic,
Luna îmi şopteşte: ,,eu aici nu pot!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....