Muza

Ai descătuşat în pieptu-mi tumultoasele izvoare,

M-ai întărâtat cu băţul mârâind lanţul să-l rup

Mângâindu-mi fruntea lată, mi-ai dat două aripioare

Şi m-ai pus în primăvară de sub lespezi să erup!

Ai ascuns în peşteri gerul şi mi-ai dat o rază spadă

Defrişând necunoscutul să torc fir de zâmbet cald;

Zbuciumul nehotărârii l-ai dus seara în câmpie

Şi în balta dintre tufe muntele m-ai pus să-l scald!

Apoi inima-mi duioasă în rotire păsărească

Prin nervurile de viaţă cusute cu fir de dor,

C-o sălbaticie crudă a început să  ciripeasc,

Beată fiind de fericire, pe crenguţa unui nor.

.