Brusc, te-ai hotărât să pleci

Brusc te-ai hotărât, pentru vecie, să pleci din noi ostentativ

Nu ai în suflet gram de bucurie nici să rămâi nu ai motiv.

La tine am dat năvală furibundă, icoană vrut-am să-mi rămâi

Şi-am tot visat, în dragoste profundă, inima-ți să-mi fie căpătâi

Anii crânceni dau din nou navală, tu ai fugit definitiv din noi

Îmi pare rău, ciudată catedrală, că n-ai avut altare pentru doi.

Am să rămân tânjind pe îndelete peste ruina unui vis ciudat,

Când trista-ți vei șopti: poete, fără să vreau te-am alungat!

Vor mai pica prin stepele rebele noian de stele supărate-n veci

Dar zilele vor fi cu mult mai grele, ca turmele singurătăţii reci.

Şi-n blânda mea amărăciune, şuvoi de lacrimi se vor stinge iar

Și tu nu-mi vei mai fi minune, şi jalnic să mă tângui, e-n zadar.

Anii fericirii mele nu mai dau navală, tu ai plecat definitiv din noi

Și-mi pare rău, frumoasă catedrală, că n-ai avut altare pentru doi.

24.03.2018