Ce mă fac eu fără tine…

Ce mă fac eu fără tine, lebădă fermecătoare?

Cum va curge fluviul vieții fără existenţa ta?

Ochii tăi cu iz de mare au stat doar în așteptare

Și-au lăsat frunza iubirii fără pic de verde-n ea.

Deşi pare anacronic, deşi pare un dezastru,

Despărțirea-și pune jarul peste existența mea.

În adâncuri lacul poartă fața cerului albastru

Și prin  liniştea furtunii plânge fericirea ta.

Țipă zbuciumul durerii peste rozele din zare

Mugurașii iau în coarne slovele de dor curat.

Eu cu tine ce m-aș face, lebădă fermecătoare,

Dacă-n bolta frunții tale șade fostul  agățat?

Pocnesc degetele groase, oasele se-ntind firave,

Când eu simt întinerirea versului udat de ploi,

Plâng năvoadele luminii și cu șoaptele suave 

Baciul cu bobițe prinde soarele sosit la oi.

Boul care scoate zilnic  luna de prin văgăună

Poartă jugul de lumină pe grumazul tăbăcit.

Zorile fac liturghia pe când stelele se-adună

Întrun caier de lumină pus de muica la dospit.

Pomul îndoielii-şi pune ochii boabelor de rouă

Slovele apar în gânduri din oceanul răsculat.

Lebădă fermecătoare, mi-ai rupt inima în două

Când ai zis că pentru altul tu te jelui-nencetat.

Și să ştii că-ți port iubirea în a inimii desagă,

Taina care-mi zace-n suflet are lacătul de chin.

Lebădă fermecătoare, tu mi-ai fost așa de dragă,

Dar zăpezile din tine au topit al meu destin .

26.03.2018