Motto:
În martie cu mustăți de nea
Ai să vezi inima mea ,
Cum, ridicată din morți,
Scoate liliacul la porți .
(N. Rolea)
Cu pantofi de catifea albastră,
Moartea, mi-a-ntors filele,
Și răceala crâncenă, șireată,
Iute,
mi-a-ncurcat pastilele.
Transpiram cuprins de friguri,
Vânt sălbatec
vâjâia-n urechi,
Febra
m-a cuprins în brațe,
Si pierdusem
ochelarii vechi.
Am luat pastile fără nume,
Și mi-am zis în taină: nu-i nimic !
Ele n-ar putea în veci să rupă
Trupul
meu salbatec de voinic !
Dar picat-am pe straduța udă
Apele curgeau pe mine-n van.
Lumea nu mă lua în seamă
Și păream al
străzilor golan.
Și sosită lângă mine, rece,
Moartea, se uita cu ochii vii,
Doamne, în privirea ei senină,
Desluşeam
covor de bucurii.
Dulce, ‘naltă, zveltă și mlădie,
Vântul o
sorbea cu buze moi
Și-i plăcea, ca-n șezătoare,
Să stăm la
taclale amândoi.
Vii ardeau lumini mistuitoare,
N-am văzut
privire ca la ea,
Dănțuiau
pastilele prin mine,
Și pustiul
veșnic mă chema.
Dârdâiam ca prins de friguri,
Limba s-a lăsat
greoaie-n jos,
Și-apoi
moartea lină și vioaie
Grasțioasă
mă chema duios.
Fusta neagră-n pliuri aşezată,
Ca
turnată îi venea prin veac,
Doamne, ce mireasă atrăgătoare,
M-ar dori de
soţ aşa sărac?
Purta-n păr izvoare de-ntuneric,
Stele se cuibăreau
prin el,
Şi prin mine înflorea dorinţa
Să-i
admir ciudatul sufleţel.
Străluceau brățările-i pe mână,
Numai
grația dansa în jur,
O iubeam cum alta nu iubisem,
Cu candoarea
sufletului pur.
Lebădă cu farmec si candoare
Visătoare-n vraja și mister,
Cine-a zămislit-o așa frumoasă
Sărutase stelele din cer.
Dar ogarii rătăcirii mele,
Au gonit
al suferinței laț
Și mireasa, supărată tare,
Iute,
m-a lăsat de braţ.
Auzii prin ceața-nvăpăiată,
Asistenta când
mă intuba:
Îl salvăm, dacă vomită,
Crâncena,
otrava asta rea !
Nu mai ştiu nimic de mine,
Anii trec prin nucul pătimaș
Dar troiţă-n
palme-mi ţine,
Lumânări, la
margini de oraş.
Și zăresc prin amintirea vremii,
Tânăra mireasă
cu ochi verzi
Suflete, cum
ai putut să pierzi?
14.03.2018
4.45
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....