Ca un timbru roşu stătea-n palma ta,
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Și-un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!
Când crescui mai mare, așa frumușică,
Albe coroniţe, multe, mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuţi pe eşarfe
În ghirlande-albastre, la gât mi le-ai pus!
Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Ruşinat, de toate, mi-ai cerut s-ascult.
Eu, închis-am ochii, aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială, primul meu sărut!
Mută, mulţumeam nopţii de mătase,
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur, legănat de farmec,
S-a-mbătat degrabă şi...m-am fâstâcit!
Arşiţa iubirii mi-a intrat în suflet,
Buzele-mi setoase te vroiau curat;
Tu, din cornul lunii, lacrimă de îngeri
Pe-ale mele buze, dulce-ai picurat!
M-ai crescut frumoasă, ca o lună albă,
Şi mi-ai dat sublimul farmecului pur.
De iubire-avidă, îţi cer cu mândrie:
Hai, te rog mă-nvaţă, nană, să te fur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....