Gânduri bune și urări
Cu drag, mamă, azi primesc
Și cu sfântă reverență
Ție, ți le dăruiesc!
Ieri, cu mare bucurie,
Mi-a dat mama telefon,
Doamne, câtă veselie
Înflorea în blându-i ton
Zisă calmă, dar măreață:
“cum e azi, eu te-am născut,
Mi-amintesc cu drag, băiete,
Deşi vremea a trecut.”
Din priviri porniră stele,
De parcă din cerul greu
Telefonul dat de mama,
Era de la Dumnezeu,
Fugeau pe obrazul palid,
Către lutul îngheţat
Şi prin tremurul bărbiei,
Îi zic mamei: „n-am aflat
Cum venit-am eu pe lume?
Mai exact, tu poţi să-mi spui?
Ca să-mi zică-astă taină,
Priceput ca tine nu-i!
Când văzut-am eu lumina?
Ora, de-ai putea să-mi zici,
Să-mi rămână-ntipărită
Cât voi fi şi eu pe-aici?
“Cum e azi, m-a prins durerea,
O durere dragă, grea
Şi spre zori, de dimineaţă,
Cam la ora cinci, așa...
Te-am născut, dar ia tu seama,
Junghiul rău, înţepător
M-a lovit, băiatul mamei,
În ajun de Mărţişor.
Apoi, fără să clipească,
Vorba şi-a rostit uşor:
“Fericită sunt, măicuţă,
C-am născut aşa fecior,
Eu nu te-am făcut, băiete,
Când burtica m-a durut,
Ci lumina ai zărit-o
Chiar când tac-tu m-a cerut. „
Am tăcut lovit de lacrimi,
Şi de dor şi suferinți.
Ce avere poartă omul
Prin frumoșii lui părinţi!
Nu sunt filozofi mai ageri,
Nu-s cântare-n lumea mare
Ce-ar putea așa de falnic,
Vorba mamei s-o măsoare!
Tu nu m-ai născut, măicuță,
Când burtica te-a durut,
Ci lumina am zărit-o
Chiar când tata te-a văzut?
Eu, pentru nimic în lume,
Vorba asta, în mod voit,
Nu puteam s-o pun în perle,
Câte cărţi aş fi citit!
01.03.2018
Cu drag, mamă, azi primesc
Și cu sfântă reverență
Ție, ți le dăruiesc!
Ieri, cu mare bucurie,
Mi-a dat mama telefon,
Doamne, câtă veselie
Înflorea în blându-i ton
Zisă calmă, dar măreață:
“cum e azi, eu te-am născut,
Mi-amintesc cu drag, băiete,
Deşi vremea a trecut.”
Din priviri porniră stele,
De parcă din cerul greu
Telefonul dat de mama,
Era de la Dumnezeu,
Fugeau pe obrazul palid,
Către lutul îngheţat
Şi prin tremurul bărbiei,
Îi zic mamei: „n-am aflat
Cum venit-am eu pe lume?
Mai exact, tu poţi să-mi spui?
Ca să-mi zică-astă taină,
Priceput ca tine nu-i!
Când văzut-am eu lumina?
Ora, de-ai putea să-mi zici,
Să-mi rămână-ntipărită
Cât voi fi şi eu pe-aici?
“Cum e azi, m-a prins durerea,
O durere dragă, grea
Şi spre zori, de dimineaţă,
Cam la ora cinci, așa...
Te-am născut, dar ia tu seama,
Junghiul rău, înţepător
M-a lovit, băiatul mamei,
În ajun de Mărţişor.
Apoi, fără să clipească,
Vorba şi-a rostit uşor:
“Fericită sunt, măicuţă,
C-am născut aşa fecior,
Eu nu te-am făcut, băiete,
Când burtica m-a durut,
Ci lumina ai zărit-o
Chiar când tac-tu m-a cerut. „
Am tăcut lovit de lacrimi,
Şi de dor şi suferinți.
Ce avere poartă omul
Prin frumoșii lui părinţi!
Nu sunt filozofi mai ageri,
Nu-s cântare-n lumea mare
Ce-ar putea așa de falnic,
Vorba mamei s-o măsoare!
Tu nu m-ai născut, măicuță,
Când burtica te-a durut,
Ci lumina am zărit-o
Chiar când tata te-a văzut?
Eu, pentru nimic în lume,
Vorba asta, în mod voit,
Nu puteam s-o pun în perle,
Câte cărţi aş fi citit!
01.03.2018

Colosal! De mult nu mi-a mai fost dat sa citesc asemenea declaratii de dragoste reciproca! La multi ani Maestre! La multi ani cu sanatate si minunatei tale mame! Mi-ai cucerit, pe deplin si vesnic, inima! Ma bucur ca tatal tau a zarit-o pe mama ta! Restul e maestrie. Si poate nemurire artistica.
RăspundețiȘtergere