Cumpăr teiubescuri

Poezia e apă sfințită

Găsită-n ochi la ne iubită 

Și prin mirosul suav de iasmin

Pătrunde-n sufletul senin.

Ca boarea ușoară de vară

Versul meu n-o să te doară,

Chiar dacă sufletu-ți taie

E lacrimă-n cămașă de ploaie,

După ce, în zori, e sorbită

De ochii suavi de ne iubită.

Poezia mea cade lată

Ca privighetoarea înțepată

În goană

De "trandafirii cu țepii-n hărjoană."*

E un cântec ce vine prin zori

În lacrimi duioase pe flori,

Un cântec ce-mboldește verdeața

Și dă bună dimineața.

Uneori, ascunsă-n iarba tăcerii,

Doarme, când foarfeca zării

Pentru sufletele îndrăgostite

Taie aripi de soare, obosite,

Să-mpletească un bici de furtună din ele

Când mergem, neiubito, prin stele.

Dar până-atunci, poezia prin mine

A desțelenit izvoarele line,

Și mi-a permis prin zările senine

Să cumpăr te iubescuri de la tine.

Cumpăr te iubescuri la grămadă,

Cumpăr te iubescuri orișicum,

Si din flăcări albe de zăpadă

Te iubescuri se înalță acum.

Te iubescuri vin ca niciodată,

Te iubescuri se înalță-n roi,

Oare te iubescuri trebuie să cadă

Să  fim, veșnic, te iubescuri, noi?

07.06.2018

* grădina cu privighetori- Alexandr Blok