Fructe sacre

(Dedicație pentru Denisa Curea Popa)

Ţin în mână “Fructe sacre” şi-am pe buze slove noi

Când pe mine vine tușul scurs de lacrima din ploi,

Stă genunea la răscruce, apa tremură-n izvor,

Și când merg la rugăciune către ceruri mă cobor.

Nu ştiu dacă-i zi sau seară și nu știu cine sunt Eu,

Dar din fructele poeme fac magiun lui Dumnezeu,

Şi zăresc pe palma lată şi zăresc și-n suflețel

Că tot trupul meu de floare poartă slovele pe el.

La festin de “Fructe sacre” inima se îmbracă-n crin,

Oare fulgerul tomnatic sau duiosul meu suspin

Se strecoară printre nouri când tuşeşte cerul greu

Sau Denisa-și pune trupul într-al slovei curcubeu?

Prin câmpia amintirii, doamna Boabelor de rouă,

Din cuvintele-nflorite și-a făcut căsuță nouă,

Și din clopotul luminii a tras sfoara-n prag de zi

Să trezească-n mine zorii cu nuri galbeni-aurii.

Țin în mână ”Fructe sacre”, sunt un frate fericit,

Și-n visare fără margini eu mă-ntreb necontenit:

Oare luna-mbujorată, în costum de catifea,

Urcă-n bolta poeziei, sau e chiar Denisa mea?

16.06.2018