Vecinul Costică

Nevasta mă plânge, mă plânge cu jale
Vecinul îi pune mâna vânjoasă pe şale!
LutuI e ud, mi-e groapa rece, adâncă,
Singurică rămâne, şi tânără-i încă.

Plânsul o îneacă, lacrima-i pică pe jos,
Vecinul Costică o consolează mămos!
O doare şi durerea n-o dă nimănui,
Costică o lasă să plângă pe umărul lui!

Diseară îi e teamă singurică-n casă,
Vecinul o crede, îl doare, si-i pasă,
Ce ! lumea-i vorbea şi înainte prin sat,
Costică, o înţelege că-i şi el însurat!

Noaptea-s strigoi, cucuvele şi alte stihii
Î-e frică sărmanei. Spune, tu dacă ai fi
Ai lăsa-o tristă să mă plângă? Ea, în fine,
La Costică în braţe mă plânge mai bine!

01.02.2011