Evadat din tine

Groaznic ţipă vântul rece peste salcia din vale

Şi dorinţele din suflet se pitesc prin cochilii,

Geamul feciorelnic sare fluierând din balamale,

Şi pe el o ceaţă deasă rupe ceru-n cioburi gri.

La hotarul cifrei unu stă perechea răstignită

Chiar pe crucea renunţării la destinul omenesc,

Dorul vesel și romantic poartă aripa zdrobită

Şi pe cioatele visării corbii vremii se rotesc.

Trece luna mohorâtă peste norii ce se-ngroapă

Într-o liniște pribeagă cu izvoarele-n suspin,

De pe grinda veşniciei  funia-n venin se-adapă

Când strecor în lațul negru capul înverzit de chin.

Nu mai vreau să stau în mine şi-n căruțele tristeţii

Îmi las inima să plece peste lespedea de Iad,

Și când ceasu-și duce limba către ochiul dimineţii,

Împing scaunul cu talpa, şi din laț...în mine cad.

Bocitoarele deșiră chiar lângă portița mică

Partiturile de jale ce inundă-ntregul sat,

Peste ram de mărăcine doliul pleoapele-și ridică

Și-n furtuna de tăcere sufletu mi-e-nsângerat

Numai eu cu nepăsare stau pe lavița-nvechită,

Ochii sub bănuții galbeni coborâtu-i-am în vis.

Țipă trandafirul galben după fosta mea iubită

Că de gelozia-i dulce, eu în ea ...m-am sinucis .

25.06.2018