Pe facebook e o fată frumoasă

Pe facebook e o fată aşa de frumoasă,

Gingaşă ca macul visător prin spic,

Eu îi scriu într-una tot ce-mi zice Luna

Şi ea cu tandreţe… nu-mi scrie nimic!

Eu cred că mă place dar cu-nverşunare

Mă fierbe la jarul focului cel mic,

I-am adus şi stele în strofele mele

Şi ea cu tandreţe... nu mi-a scris nimic!

Ba mai mult, odată, brusc am abordat-o

Am cerut din faşă să mă asculte un pic.

A citit cu ardoare inima-mi de floare,

Apoi cu tandreţe, nu mi-a scris nimic!

Acum sunt sigur şi stăpân pe mine

Ca Soarele roşu mergând pe colnic,

Vrea Luna ei în mine veşnic să suspine

Şi ea cu tandreţe nu-mi va scrii nimic!

Şi de ce să-mi scrie, mă întreb în toamnă

Când frunza se-mbată zilnic de cafea?

Pot să-i dau o floare, pot şi Caru Mare,

Că ea tot nu crede... c-a fost Luna mea!

20.06.2012