Ce mai tremură
livada,
Florile fac
horă-n ea
Și cu
trandafirul galben,
O aştept pe
draga mea.
Inima în flăcări
joacă,
Sufletul de jar
e nins
'' Va veni a ta
iubită,’’
Prin petale mi-a
promis!
În oglinda apei
line,
Cerul tremură și
tace
Trandafirul beat
de soare,
Tandru ochiul
și-l desface.
Ne-a prins vraja
la taifas,
Eu îi spun de
toate cele
Şi la două
vorbe, a treia,
E de dorul
dragei mele.
În sfârşit şi ea
apare,
În costum de primăvară
Crudă, tremură
livada
Când zărește-o
floare rară
Apoi zise trandafirul,
Cu glas galben
şi sublim:
‘’Rupe-mă şi
dă-mă iute,
03.03.2013
E prea galben și pierdut
RăspundețiȘtergereTrandafiru-n frunza lui
N-a ghicit, nici n-a știut
Iar petalele-s hai- hui
Vraja ține clipa sfântă
Dorul este amărui
Să ghicești ce ți se-ntamplă
Si să n-ai cui să spui...
In ce jar, sau in ce spuză
Chinuiește inima
Răii sorții se amuză
Dar nu-i stinge flacăra
E o poveste incurcată
N-a-nceput...*a fost odată*
**
N-a-nceput, dar cine știe,
ȘtergereDupă-o litră de răchie,
Dăcă e băută-n zori
Nu-ți mai vine să te-nsori,
și poveștile cu prinți
s-au pierdut în ochi cuminți,
ochii lăcrimați de fată
că nu-ncepe de îndată
o poveste minunată...
Cum în basme se arată,
Așa că....niciodată
nu va fi "a fost odată"